Aseara am fost la un concert. La un moment dat vocalistul s-a gandit sa pregateasca publicul pentru piesa ce urma, facand referire la o situatie ce nu da gres. Anume la atasamentul emotional pe care il au oamenii fata de orasul in care traiesc. Si acum cand scriu imi vine sa rad in hohote de plans. Ei bine ceea ce el credea ca e garantat, in Romania nu a fost. Pentru ca atunci cand a intrebat “is this a beautiful city?”, audienta s-a linistit. In sensul ca s-a facut liniste.
In Romania nu ne place cu adevarat locul in care traim. Dar tristetea nu vine din asta. Vine din faptul ca daca le ceri individual romanilor, in public, parerea pe care o au despre locul in care traiesc, nu vor recunoaste niciodata ca de fapt le e scarba. Pentru ca asa cum spuneam, romanilor le e frica. Isi spun parerea doar pe la colturi sau in casa, sotiilor. Sau la adapostul multimilor.
Am avut o data naivitatea ca intr-o prezentare publica, sa fac referire la rusinea de a fi romani cu care ne nastem. Va puteti imagina valul de indignare pe care l-am provocat.
Dragilor, indignarea este ceea ce va inchide perspectiva. Indignarea este semnul ca sunteti gresiti.
